Vreau sa plec undeva departe, sa stau singura, sa meditez. Nu te vreau nici pe tine, nici pe ea, nu va vreau pe nicicare. Vreau sa fug,sa plang,sa cad si apoi sa ma ridic. Vreau sa dorm..sub cerul liber,sa fie plin de stele si eu sa le privesc. Vreau sa culeg stele si sa le prind in par..vreau sa mor...
Va urasc! Te urasc pentru ca existi, pentru ca faci parte din viata mea si pentru ca esti aproape de mine. Pleaca, uita-ma, stiu ca poti. Defapt nu e greu deloc.
Pentru ca noi suntem uitare...pentru ca vom fi uitati si vom uita la randul nostru..
"Dau în scris, pentru toata lumea care va veni dupa mine, ca n-am în ce sa cred pe acest pamînt si ca unica scapare este uitarea absoluta. As vrea sa uit de tot, sa ma uit complet, sa nu mai stiu nimic de mine si de lumea aceasta. Adevaratele confesiuni nu se pot scrie decît cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceasta lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn si de nici o compatimire, caci desi sînt cel mai decazut om, ma simt totusi atît de puternic, atît de tare si de fioros! Caci sînt singurul om care traiesc fara speranta. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul si paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toata pasiunea haotica si dezorientata din mine ar trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a scapa de spirit si de constiinta. Am si eu o speranta: speranta uitarii absolute. Dar aceasta mai e speranta, nu e ea disperare? Nu-i aceasta speranta negarea tuturor sperantelor viitoare? Vreau sa nu mai stiu nimic, nici macar sa stiu ca nu stiu nimic."Cioran...si eu as vrea sa uit,de lume si de mine insami
RăspundețiȘtergerefoarte tare..vorbind foarte serios!
RăspundețiȘtergere