Si am tacut....
Am lasat doar gandurile mele sa zboara in trecut. M-am pierdut in departare, in tristete si cautam lumina dar nu era acolo, nici nu putea sa fie vreodata.
Fericirea nu avea sa dureze la nesfarsit, cum nici glasul tau nu avea sa imi mai inunde urechile cu armonia lui.Ochii tai caprui,iubite...aveau sa fie ai ei si numai ai ei.
Trupurile voastre unite, erau perfecte. La fel cum un intreg ar fi fost impartit in doua jumatati. Mii de imbratisari tandre, apasatoare, delicate, sarutari pierdute in asternuturile pufoase patate cu amintiri.Trupuri ce tremurau de placere si ardeau de dorinta precum flacarile iadului. Numai iubire,placere.. calvar..
Iubite, fericirea mea e una cu a ta! Si, daca tu razi, am sa rad si eu iar daca tu inca ma mai iubesti, eu am sa te blestem ...pentru suferinta mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu