Iubirea ucide...

Statea singura in coltul ei si plangea, plangea cu lacrimi mari ce-i curgeau pe obrajii albi.Avea perna ei norocoasa la piept, dar degeaba, era urmarita numai de ghinion. Un pahar de cola zacea rasturnat pe podea, creioane colorate si o carte cu poezii . Era noapte, inca o noapte in care il astepta sa vina sa ii spuna noapte buna, sa o sarute si sa ii cante asa cum doar el stia. Erau doar iluzii, stia ca nu avea sa se mai intoarca si totusi ii placea sa traiasca cu gandul ca nu o parasise, ca inca o iubeste. Se ridicase incet, clatinandu-se pe picioare, se apropie de birou si lua scrisorile.

      Draga mea,

Astazi se implinesc 10 luni de cand suntem impreuna. Sunt cel mai fericit barbat din lume stiind ca te am pe tine ca mi-ai fost alaturi in tot acest timp. Te iubesc enorm de mult si crede-ma ca fara tine nu as putea exista.

..............................................................................

Citise toate scrisorile de la el si inca suspina. De ce m-ai lasat singura? De ce ti-ai batut joc de sentimentele mele? A cazut pe podeaua rece privind in gol si isi amintise ultima lor zi impreuna. 

 Afara ploua torential, aerul era apasator. Il asteptam pe o banca si eram uda leoarca. Intarziase ca de obicei in ultima vreme. Il sunam si imi inchidea. Ma speriasem dar nu m-am miscat din loc. Intr-un final vine si langa el mai era cineva. Se tineau de mana. Am inlemnit si totusi m-am controlat. Se apropie de mine si imi zambisera amandoi.M-au salutat ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Am inceput sa lacrimez si nu stiam cum sa reactionez.

-Ce inseamna asta?

-Ce anume? Ea? E prietena mea

-Dar eu? Cum ramane cu mine? Cum ramane cu sentimentele mele? Cu noi.. 

-Ce sentimente? Uite-te la tine, chiar crezi ca poate cineva sa te iubeasca? Noi? Nu a existat niciodata un NOI

-Dar eu te iubesc si tu.. ma iubesti... nu imi fa una ca asta.. Te rog.. 

Plangeam iar ei radeau amandoi. Isi bateau joc de mine, in tot acest timp eu nu insemnasem nimic pentru el. Eram doar o alta fata pe lista lui. Ma simteam urata. Am cazut jos, eram  goala si nimic nu putea fi mai rece decat vorbele lui. Imi aruncase in fata toate scrisorile ce i le-am trimis. A spus ca nu mai are nevoie de ele. Aruncase si bratara ce i-am facut-o cadou,oricum nu i-a placut niciodata. Ma mai privi pret de cateva clipe dupa care plecara amandoi lasandu-ma...singura..

Revenita la realitate se ridicase de jos si privi cerul,era rosiatic, era cald, dar tot ce simtea era frig.Lacrimile incepura sa se opreasca si sa isi revina. Scoase de sub pat o cutie unde bagase toate scrisorile si lua un cutit mare. Il pirvi indelung dupa care ranji..Cat de frumos era daca nu faceai ce ai facut! Acum si daca ai cere iertare nu ai avea cui. Iubitul meu drag, imi pare rau ce te-am omorat ... dar nu tu ai spus ca fara mine nu ai putea exista?...